ce bine că ești,ce mirare că sunt!

Am o frică paroxistică de ploi cu descărcări electrice.ar trebui să mă ții de mână și să-mi spui că suntem înconjurați de pereți(4 preferabil) și geamuri.iar pe geamuri ar trebui să existe niște draperii(verzi preferabil).aș vrea să cunosc un tip ciudat.în sensul ciudat ca-n filme.care să fie capabil să-mi cumpere o girafă din pluș și să meargă cu ea prin autobuze.îmi pare rău să-ți spun,dragă blogule,că ți-au scăpat întâmplări importante.cele mai importante.să nu-ți pară rău:afli acum în premieră că e august.și pe mine mă apucă nostalgiile autumnale.(de fapt,nu e nimic nou.toată lumea sau poate doar o parte din ea.[cred că ar trebui să deschid alte paranteze]toată lumea știe că de pe la începutul lui august ascult wake me up when september ends.nu știu ce paranteză trebuie încheiată și mai ales nu știu dacă trebuie încheiată).tipul ciudat ar trebui să-mi spună:"dacă te întorci peste un an să mă suni.probabil nu am să vreau să te văd!".Obișnuința unui telefon care sună e obișnuită.și totuși în absența ei...nu știu dacă am precizat că îmi plac femeile firave gen audrey tatou.nu știu dacă ar trebui să spun că îmi plac femeile.prietena mea bea vin de una singură.la vie en rose,n'est-ce pas?.comoditatea-mi e aproape existențială.ceea ce înseamnă că trebuie să vii și să mă iei de mână pentru a merge la mare,munte,deltă,evenimente culturale,lună,marte etc.în principiu,voiam să-ți spun că afară plouă cu descărcări electrice și nu-mi place să mă uit la filme de una singură.eu comentez!

P.S:m-am gândit să las un ps unui cititor fidel cu nume ministerial.de ce?fidelitatea-i de vină!