reveniri.

Devin eurosceptică.orice ființă bipedă drăgălașă repetă stadiile omenirii de la început.Aparent,e posibil să fiu neutră pentru că există o patologie a sexelor atât de complicată încât noi am reținut doar capetele:masculin și feminin.suntem absolut determinați.acest lucru explică faptul că dărâm ziduri(detașabile ce-i drept) și răstorn căi de ceai cu buline.(nu înăuntru,ci pe exterior).îmi pierd contururile.nu știu dacă acest lucru mă transformă într-o "neconturată" sau o "aconturată".adică nu știu dacă îmi neg contururile sau mă găsesc în afara lor.mă trezesc visând metrouri goale,iar în ultimul vagon un el timid citind cu o oarecare candoare cărți clasice.am crescut,mamă:merg cu metroul,plătesc facturi,știu că șefii te exploatează,știu cât e un kilogram de cartofi,nu mai vorbesc ore la telefon și nu mă mai îndrăgostesc de oameni nepotriviți.și totuși visez o poveste sufocantă de iubire care să nu-mi mai permită să respir sau să iau examene,dar să mă facă să opresc avioane,timp,chiar și destin dacă mă concentrez.Din păcate,autosugestia la mine merge doar până la un punct.ajunge la o intersecție și se întâlnește cu o domnișoară înțepată(Rațiunea that is).Îmi aduc deodată aminte că am de petrecut 12 ore în facultate,că masa de prânz e formată dintr-o gogoașă(întotdeauna cu ciocolată),că există milioane de cărți și mii de viziuni,că încă nu mi s-a spus:domnișoară,sunteți o mare civilistă!Și atunci autosugestia se descalță,își ia pantofii de lac în mână și se întoarce înapoi,umilită.a ajuns să-și accepte totuși situația.pe principiul "când tunurile încep să bată,muzele tac".autosugestia tace.se răzbună în gând spunându-și:"va veni momentul tendințelor postmoderniste care vor nega tot".E posibil ca autosugestia să devină regulă,iar rațiunea excepție.
Până atunci cred că aș vrea să cunosc haosul.adică știu să fac liste,am cunoscut spațiul și timpul.vreau să știu cum e invers.e posibil să fie din cauza lipsei contururilor.sau poate a trecut wake me up when september ends.poate septembrie s-a încheiat.poate 1 octombrie s-a evaporat.poate se aude "november rain" la radio sau în stări.poate am schimbat timpul de acasă.poate sunt în anul 2.poate mă înspăimântă succesiunile.Înlocuiri.

ce bine că ești,ce mirare că sunt!

Am o frică paroxistică de ploi cu descărcări electrice.ar trebui să mă ții de mână și să-mi spui că suntem înconjurați de pereți(4 preferabil) și geamuri.iar pe geamuri ar trebui să existe niște draperii(verzi preferabil).aș vrea să cunosc un tip ciudat.în sensul ciudat ca-n filme.care să fie capabil să-mi cumpere o girafă din pluș și să meargă cu ea prin autobuze.îmi pare rău să-ți spun,dragă blogule,că ți-au scăpat întâmplări importante.cele mai importante.să nu-ți pară rău:afli acum în premieră că e august.și pe mine mă apucă nostalgiile autumnale.(de fapt,nu e nimic nou.toată lumea sau poate doar o parte din ea.[cred că ar trebui să deschid alte paranteze]toată lumea știe că de pe la începutul lui august ascult wake me up when september ends.nu știu ce paranteză trebuie încheiată și mai ales nu știu dacă trebuie încheiată).tipul ciudat ar trebui să-mi spună:"dacă te întorci peste un an să mă suni.probabil nu am să vreau să te văd!".Obișnuința unui telefon care sună e obișnuită.și totuși în absența ei...nu știu dacă am precizat că îmi plac femeile firave gen audrey tatou.nu știu dacă ar trebui să spun că îmi plac femeile.prietena mea bea vin de una singură.la vie en rose,n'est-ce pas?.comoditatea-mi e aproape existențială.ceea ce înseamnă că trebuie să vii și să mă iei de mână pentru a merge la mare,munte,deltă,evenimente culturale,lună,marte etc.în principiu,voiam să-ți spun că afară plouă cu descărcări electrice și nu-mi place să mă uit la filme de una singură.eu comentez!

P.S:m-am gândit să las un ps unui cititor fidel cu nume ministerial.de ce?fidelitatea-i de vină!

frostry classified.

nu-mi place să mă repet.dar cred că spun acest lucru doar din obişnuinţă.de fapt mă repet ades.atât de des încât devine plictisitor,frustrant.nu mă pot abţine. pentru că m-am uitat la prea multe filme,pentru că am o problemă ramificată,asta deoarece mă terifiază pluralul probleme.nu ştiu să mă comport decât în prea puţine situaţii,învăţ teribil de greu.diagnostic?viată emoţională subnutrită.tratament?compromis+sintetic+semiadevăruri+nu o mai face pe-a neînţeleasa!viaţa e firească.cel mai probabil.semiadevăr again.în stomacul meu sunt larve mereu şi acest lucru se întâmplă deoarece sinngura dată când au devenit amărâţi de fluturi aceştia sufereau de schizofrenie.mi-e greu să mă împac,să conştientizez.de aceea,mă cuprind ramificaţiile precum o iederă.înapoi în cochilie!

I,1

Ascult pink.în timp ce mama adună chestii în cutii.urăsc mutările,plecările,cutiile în pod sau nu,valizele prea pline,stările prea goale.sentiment uman firesc cel mai probabil.extrem de expresiv mi se pare versul I m lying here on the floor where you left me.De fapt,problema mea e că se duse anul 1,ieri început.aula magna,drept roman,escapade clujene,ladies.Se pare totuși că am rămas extrasensibilă,extrajuridică,extrajudiciară.totuși știu acum să fac fraze general valabile,să argumentez(tot,tot,tot,tot) și deci să-mi cosmetizez nemulțumirile.Până la ^doctoratul total^ mai e cale lungă.că nici dacă aș lega dorurile...

Delirul

Am să mă prefac.Nu scriu aceste rânduri.Nu-ți sunt dedicate ție.Dar Doamne,câte aș avea să-ți spun.Mă crezi,dragul meu,al meu că mi-e dor de tine și de lungile noastre discuții.Mi-e dor să mă plâng mereu și să fiu atât de feminină,iar tu să-mi spui sec masculin:"exagerezi".Aș vrea să-ți spun că am luat 9 la test la administrativ sau aș vrea să-ți spun că-mi vine să mă sui pe pereți de nestare.Aș vrea să-mi închipui vara cu tine și să pară mai plină,mai frumoasă.Aș vrea să-ți trimit melodiile mele cu Alifantis și tu să te strâmbi.Aș vrea să-ți spun că nu-mi plac cuplurile clasice în care ea nu se tunde pentru el.Aș vrea să cred iar că suntem nebuni și frumoși și învinși.The beautiful losers,Aș vrea să-ți spun că mă cert pe chestiuni de principiu prin mailuri cu profi.Aș vrea să mă contrazici.
Nu pot plânge.De aș putea plânge tu ai fi zăcut acum într-o baltă de lacrimi.La propriu.Și te-ai fi înecat.Și te-aș fi plâns iarăși până ochii mei se vor fi șters de tot de culoare până nu vor mai fi existat vinișoare,iris cu pupilă,cristalin,contururi.Până când în fața mea s-ar fi întins o albeață.Și ar fi trebuit să-ți scot ochii tăi verzi pentru că aș fi avut nevoie de celule cu con și bastonaș.Dar nu pot plânge.Va trece repede vara,va trece repede facultatea,va trece repede viața.Reconfortant.Simplist
Nu scriu aceste rânduri.Nu mă aflu de 600 și ceva de zile depărtare.Nu mi-ai spus adio,deci pe curând.Nu rămân liste de messenger și numere de telefon.Nu ne uită.Nu iubesc fete blonde,cu ochi mari și albaștri ca cicoarea.Nu mă-ntreba nimic.Nici cât e ceasul.Nici ce gânduri am.Nici cât mai am de învățat,nici de câte ori a fost "Cântec pentru ea" în căștile mele.Așază-te în fața mea.Uită-te cu zâmbetul bucureștenesc și taci.taci.taci total.Urmărește-mă cum dansez aiuristic prin cameră de nebună.Uită-te la mine ca la copilul ăla care respiră virginal și care iubește tâmp.Atinge-mă suav.Retrage-ți mâna și joacă-te ca un fluture cu mine.Prinde-mă.Aprinde-mă.Dă-mi drumul.Între noi perete de sticlă pe care scrie 27 de ani,Timișoara,medic rezident,verighetă,verighetă.Cea mai rotundă și perfectă verighetă.Cerc al iubirii.Și totuși apropie-te de perete și pune mâna.Știi că mi-e frig.Vreau să plâng.Repetă-mi:rămânem prieteni!Pa,Sânziana.Sînziana.Amore.Doamne,ce mult te plictiseai în după-amiaza aceea.Adevărul e că Bucureștiul poate fi așa plictisitor uneori.Aș plânge în pumni,în brațe,în draci,în mine,în tine,în noi.Aș plânge peste foi și scrisul să se întindă,aș plânge peste liceu și poveștile lui aiuritoare de a 11-a,peste scenarii fără rost de secret life.
Clar,nu scriu aceste rânduri.Povestește-mi despre ea.A fost dragoste la prima vedere?A avut replici pline de charm?Recunoaște că i-ai spus faza aceea cu dublă personalitate.Nu,nu trebuie să recunoști nimic!Și totuși îți mai aduci aminte din când în când de mine?Măcar din când dacă nu din când.Vrei să-mi spui că m-ai uitat și că a fost simplu:amintirile cu noi doi încăpeau într-o valijoară de pus cosmetice,asta cu tot cu acea carte pe care ți-am trimis-o după ce nu am mai vorbit.Chiar,ai citit-o?Chiar de ce n-am mai vorbit?N-ai cum să mă rănești.E perete de sticlă între noi.Remember?Cosmetizează și tu adevărurile.Plus că nu mai pot plânge.Mă gândeam că mă poți ajuta tu.Erai destul de talentat.Știu că acum zâmbești răutăcios.De fapt,înclin să cred că dormi.Nu în brațele ei.E cu spatele la tine,iar tu ai tresărit.Îmi place să te bântui.Nu cred că există o explicație coerentă pentru acest lucru.
"Iubito,în nopți târzii ne moare dragostea."Și bate vânt de zboară gând.
Doamne,eu nu scriu aceste rânduri.Hai spune-mi,spune-mi!Ai venit,dragule!Dragule,ai venit!Și mi-ai fost drag.E posibil chiar să te fi iubit.Ce mic și delicat cuvânt:iubit.iubit!?
Trebuie să plâng!Poate ar fi trebuit să te leg de un scaun și să aștept să-ți dai seama că sunt singura,sunt Ea."Sunt lanuri lungi prezente pentru întâlnirea noastră fastuoasă."Ne moare dragostea și tu nu știi.
Cum aș explica toate astea?Care?Tu mă întrebi pe mine.Stat prea mult în casă,prea multe pagini la administrativ sau poate...Sau poate nimic.Știu că ți-e somn.Știu că vrei să te întorci în patul cald.Dar nu pot!Cum ce nu pot?Nu pot plânge,nu pot da drumul,nu pot trece cu buldozerul,nu mă pot preface,nu.Nu,mai bine nu!Te-aș lua de mână,dar ești pecetluit.Luat,prins.Doamne,cât de plecat!
"Presimt că ai uitat calea întoarsă"Așa e..e doar un vers.
Fâșii de halucinații.delir.În delir.Ea stă plictisită și foarte frumoasă.Obrazul ei arde a febră și a dor.

20 și accidental babies.

Recunosc faptul că m-a prins o stare depresivă,una care aduce a neantizare,deci cea mai gravă formă a sa.Motivele pot fi diverse.Am 20 de ani.Iar momentul final al dispariției lui a sosit.Nu știu care primează.poate sunt într-o relaționare agresiv de puternică sau poate practică o formă de mutual independence.
Nu am perceput crizele vârstei.Și totuși 20+10=30.Eu și timpul nu mai suntem prieteni încă din liceu.Când el s-a gândit că ar fi indicat să facă o trecere bruscă 17-18-19,iar în ultimul an "cooperarea" noastră a fost una și mai aiuristică:eu l-am ignorat,el a alergat ca nebunul exercitându-și cu grație autonomia.Ne mai întâlnim din când în când,în zile calde de mai,stăm la o cafea,îmi zice sec la mulți ani,îi mulțumesc formal.Nu știu de ce nu putem avea o discuție serioasă,I-aș spune delicat:dragul meu,mai oprește-te din alergat.You look exhausted.Mă tem că mi-ar răspunde:draga mia,eu doar mă plimb.Cea care se grăbește să prindă mereu tramvaiul ești tu.
Așa că mai bine nu întreb.

orez cu lapte,lapte cu orez.katie melua și feminism/feminitate

1.Au mâini mari.2.îți dau geaca lor când ți-e frig.3.n-au găuri în urechi.4.conduc "safe".5.parfumul lor în combinație cu tabac e motiv de boală.6.nu le plac știrile mondene.7.nu se uită la comedii romantice sau măcar diluează siropul cu apă minerală,niciodată cu apă plată+lămâie.8.sunt hardcore.9.nu se epilează și nu stau trei ore în duș.10.merg la terasă și plătesc la final.11.ei sunt cei ce merg la bar să aducă al treilea rând de bere.12.fac copii.13.nu se emoționează când aud la radio "when a man loves a woman".14.uneori îți cumpără flori.15.și băieții plâng câteodată.16.uneori își cer iertare în cel mai sweet mod posibil.17.beau și sunt vulgari/nesimțiți/misogini.18.te cer de nevastă în genunchi.19.au avut drept de vot de la începuturi.20.etc