joi, 20 mai 2010

20 și accidental babies.

Recunosc faptul că m-a prins o stare depresivă,una care aduce a neantizare,deci cea mai gravă formă a sa.Motivele pot fi diverse.Am 20 de ani.Iar momentul final al dispariției lui a sosit.Nu știu care primează.poate sunt într-o relaționare agresiv de puternică sau poate practică o formă de mutual independence.
Nu am perceput crizele vârstei.Și totuși 20+10=30.Eu și timpul nu mai suntem prieteni încă din liceu.Când el s-a gândit că ar fi indicat să facă o trecere bruscă 17-18-19,iar în ultimul an "cooperarea" noastră a fost una și mai aiuristică:eu l-am ignorat,el a alergat ca nebunul exercitându-și cu grație autonomia.Ne mai întâlnim din când în când,în zile calde de mai,stăm la o cafea,îmi zice sec la mulți ani,îi mulțumesc formal.Nu știu de ce nu putem avea o discuție serioasă,I-aș spune delicat:dragul meu,mai oprește-te din alergat.You look exhausted.Mă tem că mi-ar răspunde:draga mia,eu doar mă plimb.Cea care se grăbește să prindă mereu tramvaiul ești tu.
Așa că mai bine nu întreb.

duminică, 9 mai 2010

orez cu lapte,lapte cu orez.katie melua și feminism/feminitate

1.Au mâini mari.2.îți dau geaca lor când ți-e frig.3.n-au găuri în urechi.4.conduc "safe".5.parfumul lor în combinație cu tabac e motiv de boală.6.nu le plac știrile mondene.7.nu se uită la comedii romantice sau măcar diluează siropul cu apă minerală,niciodată cu apă plată+lămâie.8.sunt hardcore.9.nu se epilează și nu stau trei ore în duș.10.merg la terasă și plătesc la final.11.ei sunt cei ce merg la bar să aducă al treilea rând de bere.12.fac copii.13.nu se emoționează când aud la radio "when a man loves a woman".14.uneori îți cumpără flori.15.și băieții plâng câteodată.16.uneori își cer iertare în cel mai sweet mod posibil.17.beau și sunt vulgari/nesimțiți/misogini.18.te cer de nevastă în genunchi.19.au avut drept de vot de la începuturi.20.etc

marți, 4 mai 2010

E rândul ei să scrie..

Mi-am ridicat privirea dintre cărți,concepția dreptului natural,șervețele suferinde de febră și i-am văzut.Erau la două mese de mine,în sala de lectură a facultății de drept,sală prea liniștită pentru câte clocotiri sociale ascunde domeniul.El-blond,cu tricou verde.Ea-brunetă,cu cercei mari și negri.zâmbind împreună,mâncând eugenii împreună.De cât drag ai nevoie pentru a te uita cu drag la cineva?Mi-am adus aminte de o altă scenă de dimineață.123.Ea-40 și ceva de ani,frumoasă din punctul meu de vedere.El-50,plăcut.Ea îl zărește,fața i se luminează și se apropie ca o adolescentă de el.Încep să discute despre vreme,servicii,necesități,câinii comunitari ai capitalei.
Mă învârt în jurul iubirii,deși sunt sceptică.De fapt acesta este și singurul motiv pentru care scriu aici: bunul meu amic Andrei mi- a promis că mă va iubi mai mult dacă îmi voi exterioriza trăirile de tot felul.Sunt sceptică și la adresa acestui fenomen: scrisul are funcție terapeutică pentru mine doar dacă implică stilou,coală de hârtie,mâini care simt cuvintele.De altfel nu-mi pot asuma responsabilitatea pentru crearea unei pagini persoanale care înseamnă descrieri,fraze de început,de încheiere,constanță.Lipsa constanței mă urmărește încă de pe vremea lui.Așa cum premierul contrasemnează decretele președintelui așa și Andrei va deveni prim-ministru din când în când.
Revenind la imaginea din 123.Eram sceptică și la adresa iubirii mature.O veche temere a mea.Există o primă poveste dupa care urmează următoarele dupa primele,adevăratele,marile povești,dar toate copii mai fidele sau mai puțin fidele ale primeia,iar de la 50 încolo nici xeroxatul nu-și mai găsește rostul.Azi mi s-a oferit o altă perspectivă.nu știu cum funcționează iubirile mature.Înclin să cred că presupun mai puțină competiție și mai multă toleranță în ciocnirile tectonice dintre sentimente.Sau poate e invers.Oricum entuziasmul nu e exclus.Cei doi tineri din fața mea care mănâncă eugenii reprezintă doar un moment.interșanjabil cu momentul 123.
Peste toate acestea persistă un miros vicios de liliac.În București miroase a metrou și a mare.Marea lui Chirilă.Eu nu simt nimic.de la răceală.de la liliac,liliac,liliac.
E ziua lui Giorgio azi.Face azi 17. 17 infinit.
Clar,scrisul pe hârtie e altfel.Cum poți reproduce o tăietură,o neîncredere,un moment de șovăială?Încercăm.
P.S: Dragă Andrei,două lucruri ţin să precizez.Am cunoscut azi o fată din Bălţi.Doamne,ce ochi verzi!Poate nu-mi va fi aşa rău acolo.2.Îmi spui de cel puţin 6 luni să scriu pentru a-i pomeni numele de mai puţin de 5000 de ori pe zi.Dacă nu reuşesc îmi fac propria Constituţie unde preşedintele poate revoca premierul.Am zis!