I,1

Ascult pink.în timp ce mama adună chestii în cutii.urăsc mutările,plecările,cutiile în pod sau nu,valizele prea pline,stările prea goale.sentiment uman firesc cel mai probabil.extrem de expresiv mi se pare versul I m lying here on the floor where you left me.De fapt,problema mea e că se duse anul 1,ieri început.aula magna,drept roman,escapade clujene,ladies.Se pare totuși că am rămas extrasensibilă,extrajuridică,extrajudiciară.totuși știu acum să fac fraze general valabile,să argumentez(tot,tot,tot,tot) și deci să-mi cosmetizez nemulțumirile.Până la ^doctoratul total^ mai e cale lungă.că nici dacă aș lega dorurile...

Delirul

Am să mă prefac.Nu scriu aceste rânduri.Nu-ți sunt dedicate ție.Dar Doamne,câte aș avea să-ți spun.Mă crezi,dragul meu,al meu că mi-e dor de tine și de lungile noastre discuții.Mi-e dor să mă plâng mereu și să fiu atât de feminină,iar tu să-mi spui sec masculin:"exagerezi".Aș vrea să-ți spun că am luat 9 la test la administrativ sau aș vrea să-ți spun că-mi vine să mă sui pe pereți de nestare.Aș vrea să-mi închipui vara cu tine și să pară mai plină,mai frumoasă.Aș vrea să-ți trimit melodiile mele cu Alifantis și tu să te strâmbi.Aș vrea să-ți spun că nu-mi plac cuplurile clasice în care ea nu se tunde pentru el.Aș vrea să cred iar că suntem nebuni și frumoși și învinși.The beautiful losers,Aș vrea să-ți spun că mă cert pe chestiuni de principiu prin mailuri cu profi.Aș vrea să mă contrazici.
Nu pot plânge.De aș putea plânge tu ai fi zăcut acum într-o baltă de lacrimi.La propriu.Și te-ai fi înecat.Și te-aș fi plâns iarăși până ochii mei se vor fi șters de tot de culoare până nu vor mai fi existat vinișoare,iris cu pupilă,cristalin,contururi.Până când în fața mea s-ar fi întins o albeață.Și ar fi trebuit să-ți scot ochii tăi verzi pentru că aș fi avut nevoie de celule cu con și bastonaș.Dar nu pot plânge.Va trece repede vara,va trece repede facultatea,va trece repede viața.Reconfortant.Simplist
Nu scriu aceste rânduri.Nu mă aflu de 600 și ceva de zile depărtare.Nu mi-ai spus adio,deci pe curând.Nu rămân liste de messenger și numere de telefon.Nu ne uită.Nu iubesc fete blonde,cu ochi mari și albaștri ca cicoarea.Nu mă-ntreba nimic.Nici cât e ceasul.Nici ce gânduri am.Nici cât mai am de învățat,nici de câte ori a fost "Cântec pentru ea" în căștile mele.Așază-te în fața mea.Uită-te cu zâmbetul bucureștenesc și taci.taci.taci total.Urmărește-mă cum dansez aiuristic prin cameră de nebună.Uită-te la mine ca la copilul ăla care respiră virginal și care iubește tâmp.Atinge-mă suav.Retrage-ți mâna și joacă-te ca un fluture cu mine.Prinde-mă.Aprinde-mă.Dă-mi drumul.Între noi perete de sticlă pe care scrie 27 de ani,Timișoara,medic rezident,verighetă,verighetă.Cea mai rotundă și perfectă verighetă.Cerc al iubirii.Și totuși apropie-te de perete și pune mâna.Știi că mi-e frig.Vreau să plâng.Repetă-mi:rămânem prieteni!Pa,Sânziana.Sînziana.Amore.Doamne,ce mult te plictiseai în după-amiaza aceea.Adevărul e că Bucureștiul poate fi așa plictisitor uneori.Aș plânge în pumni,în brațe,în draci,în mine,în tine,în noi.Aș plânge peste foi și scrisul să se întindă,aș plânge peste liceu și poveștile lui aiuritoare de a 11-a,peste scenarii fără rost de secret life.
Clar,nu scriu aceste rânduri.Povestește-mi despre ea.A fost dragoste la prima vedere?A avut replici pline de charm?Recunoaște că i-ai spus faza aceea cu dublă personalitate.Nu,nu trebuie să recunoști nimic!Și totuși îți mai aduci aminte din când în când de mine?Măcar din când dacă nu din când.Vrei să-mi spui că m-ai uitat și că a fost simplu:amintirile cu noi doi încăpeau într-o valijoară de pus cosmetice,asta cu tot cu acea carte pe care ți-am trimis-o după ce nu am mai vorbit.Chiar,ai citit-o?Chiar de ce n-am mai vorbit?N-ai cum să mă rănești.E perete de sticlă între noi.Remember?Cosmetizează și tu adevărurile.Plus că nu mai pot plânge.Mă gândeam că mă poți ajuta tu.Erai destul de talentat.Știu că acum zâmbești răutăcios.De fapt,înclin să cred că dormi.Nu în brațele ei.E cu spatele la tine,iar tu ai tresărit.Îmi place să te bântui.Nu cred că există o explicație coerentă pentru acest lucru.
"Iubito,în nopți târzii ne moare dragostea."Și bate vânt de zboară gând.
Doamne,eu nu scriu aceste rânduri.Hai spune-mi,spune-mi!Ai venit,dragule!Dragule,ai venit!Și mi-ai fost drag.E posibil chiar să te fi iubit.Ce mic și delicat cuvânt:iubit.iubit!?
Trebuie să plâng!Poate ar fi trebuit să te leg de un scaun și să aștept să-ți dai seama că sunt singura,sunt Ea."Sunt lanuri lungi prezente pentru întâlnirea noastră fastuoasă."Ne moare dragostea și tu nu știi.
Cum aș explica toate astea?Care?Tu mă întrebi pe mine.Stat prea mult în casă,prea multe pagini la administrativ sau poate...Sau poate nimic.Știu că ți-e somn.Știu că vrei să te întorci în patul cald.Dar nu pot!Cum ce nu pot?Nu pot plânge,nu pot da drumul,nu pot trece cu buldozerul,nu mă pot preface,nu.Nu,mai bine nu!Te-aș lua de mână,dar ești pecetluit.Luat,prins.Doamne,cât de plecat!
"Presimt că ai uitat calea întoarsă"Așa e..e doar un vers.
Fâșii de halucinații.delir.În delir.Ea stă plictisită și foarte frumoasă.Obrazul ei arde a febră și a dor.